Capitolul 2

Cabanuta noastra era destul de departe,astfel ne-am petrecut o buna parte din zi pe drum,urland cat ne tineau corzile vocale cantece de calatorie .

Nu ne grabeam,aveam destul timp de peripetii pana luni cand urma sa ne intoarcem…tot ce speram era sa fie vreme frumoasa in continuare.

Am ajuns in poienita dupa amiaza.Am despachetat,ne-am ales paturile si ne pregateam de masa.Cand,pe nepregatite…vesnicul meu ghinion s-a hotarat sa intervina considerand ca a asteptat destul.

Soarele jucaus care ne-a insotit tot drumul si ne-a mangaiat cu razele lui blande,din nu stiu ce motiv,s-a suparat si a intrat in castelul lui din nori,trimitandu-ne in schimb o neasteptata furtuna.

-Cum naiba a putut sa se intample asta???Ce a patit soarele asta idiot??S-a certat cu iubita lui si acum plange??Am mormait eu cu ciuda.

-Nu stiu,dar nu suna a bine!Tipa Adal vizibil speriat.

Ploaia a inceput sa cada din ce in ce mai furioasa cu o forta de nedescris.Cerul a  fost despicat in doua de un fulger si mai multe tunete au inceput sa rasune,parand niste spirite rele puse pe sotii.

Era ingrozitor.Mie intotdeauna imi fusese frica de tunete,iar fratii mei erau prea mici ca sa ma simt in siguranta.Davin si Adal incepusera sa se panicheze…la fel si eu,dar incercam sa nu arat.Nu vroiam sa ii sperii si mai tare.

-Calmati-va,nu e decat o furtuna.Nu ne poate face nici un rau atata timp cat avem un acoperis deasupra capetelor.

-Dar e atat de zgomotoasa…si…si…tunetele alea suna mai mult a rasete sinistre!A scancit Adal cu frica.

-Ha ha ha!Esti atat de fricos!A ras Davin de el,vrand la randul lui sa para curajos,dar la fel ca si mine era total fals…vocea ii tremura.

-E in regula…o sa ne prefacem ca nu e furtuna afara.Pun niste muzica si nu o sa mai auzim,o sa ne distragem atentia de la vacarmul de afara jucand carti sau monopoly.E bine totusi ca avem curent,o sa fac ceva de mancare si o sa…

Dar nu am apucat sa continui deoarece in acel moment un alt fuger brazda cerul,facand lumina sa palpaie de 2 ori,dupa care se stinse smulgand tipete de spaima fratilor mei si mie.

-La dracu’,eu si gura mea mare!Trebuia sa spun ca e bine ca inca avem curent,de parca n-as sti ca la norocul meu s-ar putea darama si cabanuta imediat ce as pomeni de ea.Davin,Adal…nu va speriati,o sa incerc sa repar totul.

-Ahhh,unde naiba e lanterna?!Am urlat eu dand cu capul de ceva in intuneric,bajbaind dupa o lanterna.