Capitolul 12

Edward pov.

Cat uram mascarada asta.Parintii mei erau asa de impresionati de mironosita de Bella.Ahh!Si pe ea o urasc!Dar a naibii sa fiu ca tot o doresc!Ma urasc!

-Hei!Evenimentul asta cere o iesire in club!Pamantul catre Edward!Esti pe receptie?Urla Emmet imprastiindu-mi gandurile.

Hmmm…iesire in club.O buna idee!!Trebuia sa vorbesc cu ea urgent.

-Da,buna idee…ce zici Bella?Am spus eu privind-o.

Ea arata ca trasnita,insa nu putea sa refuze de fata cu parintii mei.Aproape am cazut de pe scaun de ras cand a spus cu o fata plouata..

-Sigur…

-Perfect…sa le chemam si pe Alice si Rose.Adauga si Jasper cu ochii stralucitori.

-Da,o sa le sun eu.Ma scuzati o secunda.A zis Bella si a iesit pe terasa.

Dupa cateva clipe a revenit cu o fata si mai plouata.Ha!Probabil sperase ca or sa refuze Alice si Rose.Nu avea ea norocul asta.

Jumatate de ora mai tarziu,pe usa intra Alice,urmata indeaproape de Rose.Amandoua erau superbe,dar din nu stiu ce motiv privirea imi tot fugea spre Bella.Naiba sa ma ia!

-Carlisle,Esme…ele sunt iubitele noastre.Rose a mea,iar Alice a lui Jasper.Spuse Emmet emotionat,privind cu dragoste spre iubita lui.

-Oh!Asta e cea mai frumoasa zi din viata mea!Exclama Esme imbratisandu-le pe rand.

-E o placere sa va cunosc.A spus si Carlisle sarutandu-le mainile.Ahh!E atat de gentleman.

-Mergem odata???Am spus eu nerabdator.Vroiam sa vorbesc cu “logodnica mea”.

-Nerabdator sa dansezi cu Bella?Chicoti Emmet.

-Foarte!I-am spus cu o grimasa pe fata ce se vroia zambet si mi-am pus un brat pe talia Bellei.

                                                     *        *        *

Eram in club de o ora si fierbeam.Jasper statea cu Alice la o masuta si se giugiuleau.Emmet o tinea pe Rose in brate.Eu stateam si ma gandeam cum sa vorbesc cu Bella,care nu scotea nici un sunet si se uita peste tot,numai la mine nu.

Devenea penibil.Si eu care crezusem ca o sa vorbesc cu ea.Abia asteptam sa ne intoarcem.

-Hei Bella!Striga Emmet.

-Mmmm?

-Rose si Alice raman la noi in seara asta…tu?

-Aaaa…nu,eu trebuie sa ajung acasa.Se balbai Bella.

Ahh!Emmet,esti genial.Mi-ai dat ocazia perfecta sa termin mascarada asta.Mi-am spus eu in gand.

-Dar Bella,ar trebui sa petrecem cat mai mult timp impreuna acum,sub nici o forma nu mergi acasa in seara asta.I-am zis eu cu voce mieroasa.

-Dar…Incepu Bella.

-Nici un dar,ramai la noi…de fapt ar trebui sa ne indreptam chiar acum spre casa.Am spus eu precipitat.

-Buna idee,Edward.Spuse Jasper repede.

-Pai…sa mergem.Ce mai asteptam?Eu unul abia astept sa raman singur cu Bella mea.Am spus eu cu subinteles,razand.

                                                       *        *       *

Bella pov.

Ajunsesem acasa de cateva minute si eram adunati in living pe canapea.Cele doua cupluri se sarutau,eu si Edward eram in plus.Ne tineam in brate de fatada,dar el era teapan si rece.Insa,inima mea prostuta nu tinea cont de asta,batea incontrolabil.

-Ahh!Luati-va o camera!Tipa Edward dintr-o data.

-Nu-i o idee rea…Spuse Emmet printre sarutari.

M-am scuzat si am iesit afara sa iau niste aer sa ma linistesc.Am mers cativa pasi pe poteca si m-am asezat pe micul pod care traversa raul ce serpuia nu departe de casa.Ma uitam in adancurile intunecate,cand,deodata,in spatele meu se auzi o voce amuzata.

-Te gandesti sa te arunci?

Linistea mea era istorie.M-am ridicat nervoasa.

-Nu inainte de a te vedea pe tine scufundandu-te in el!

-Oh!Asta inseamna ca ai sari dupa mine?

-Nici in visele tale Cullen!I-am spus eu cu furie indreptandu-ma spre casa.

-Daca te gandesti sa te salvezi ducandu-te la Alice si Rose,te anunt ca s-au retras cu fratii mei.Carlisle si Esme au plecat,s-au gandit sa ne lase spatiu.Am ramas doar noi doi.Trebuie sa vorbim.

Nu i-am raspuns,am urcat pana la etajul unde era camera lui,apoi m-am intors spre el zicandu-i.

-Ascult.

-Deci,spune-mi…cat vrei sa renunti la jocul asta?

-Poftim?!Nu sunt o usuratica sa ma platesti.Nu ma vand!Am raspuns oripilata.

-Atunci ce vrei?

-Nu vreau nimic.Nimic in afara de a-ti da o doza din propriul tratament!Ai vrut logodna,acum o ai!Crede-ma,imi calc pe inima facand asta,dar nu te pot lasa sa castigi!I-am zis cu ura.

-La naiba!Daca tot sunt fortat sa suport jocul asta,cel putin sa profit!Rabufni el,apropiindu-se amenintator de mine.

Ma apucat de incheietura si m-a aruncat pe pat,asezandu-si corpul pe al meu,pentru a ma impiedica sa ma ridic.

A inceput sa ma sarute cu ura,tragand de rochia mea.Incercam fara vlaga sa ma zbat.

-Daca te mai misti mult,sfasii tot de pe tine!Si nu te obosi sa tipi,suntem singuri la etajul asta.Marai vocea lui excitata.

Amenintrea lui m-a facut sa raman nemiscata,lasandu-l sa-mi faca ce vrea.Nu puteam sa raman fara rochie,nu aveam alte schimburi.

Nu aveam de gand sa ii raspund la mangaierile fortate care ma obliga sa le primesc,in felul asta poate isi dadea seama ca nu are rost si ma lasa in pace.

Dandu-si seama ca nu ajunge nicaieri cu forta,si-a imblanzit miscarile.La asta nu puteam sa rezist,deja capitulam.Cu ultimul strop de luciditate,am inceput sa ii dau jos hainele.

El fusese mai rapid decat mine,stateam goala si tremuranda sub trupul lui nerabdator.Am reusit sa il dezbrac de tot,apoi mi-am infipt degetele in parul lui si m-am lasat prada senzatiilor.

Sarutarile suave,ca niste soapte care mi le presara pe tot corpul,ma adusera intr-o stare de vis,uitand pe moment unde eram,cu cine si ce faceam.Totul era istorie,nu conta decat sentimentul de plutire care mi-l insufla el,sarutandu-mi si mangaindu-mi trupul gol.

O durere ascutita si total neasteptata m-a trezit la realitatea cruda,amintindu-mi ce tocmai permisesem sa se intample.Ba chiar participasem si cu o placere de nedescris.

El se incorda si se uita in ochii mei cu stupoare,abia ingaimand.

-O virgina!Cum se poate?Am vazut ce fel te-ai comportat cu Mike…Cum am putut sa ma insel??

-Ti-am spus ca ma acuzi pe nedrept.Am spus eu ajunsa la capatul puterilor.

-Da…imi pare rau.Nu am vrut sa te ranesc.A soptit el chinuit,sarutandu-ma apasat.Chipul lui era o masca de durere.

L-am lasat sa ma sarute in voie,apoi i-am spus cu blandete…

-Te inteleg.Nu e nevoie sa iti ceri iertare.

-Dar…Incepu el,insa l-am intrerupt cu hotarare.

-Nici un dar,jocul asta a ajuns prea departe.Logodna noastra trebuie sa se sfarseasca aici.Acum vreau sa plec acasa,nu pot sa mai raman aici nici o secunda in plus.Am spus eu cu o voce plata.

-Da,ai dreptate.Logodna trebuie sa se sfarseasca.O sa ma interesez pentru o licenta de casatorie.

-Casatorie?!Dar nu e nevoie,inteleg.

-Intelegi gresit.Nu te gandesti ca poate mi-ai conceput copilul?Desigur e foarte devreme,dar pentru tine e prima oara si…Nu l-am lasat sa continue,era prea mult.

La asta nu ma gandisem,cand incepusem sa particip la actul de iubire,gandul numai la masuri de protectie nu-mi era.M-am prabusit pe marginea patului fara suflu.

-Nu iti face griji,totul o sa fie bine Bella.Spuse el mangaindu-ma usor.

Redevenise acel Edward bland de la cabana.Asta era si mai greu de suportat.La acest Edward nu puteam sa tip cu ciuda si sa dau vina pe el.Ma uram.

-Nu…vreau sa merg acasa…

-Te conduc.Sopti Edward,sarutandu-mi parul.

-Bine.Am spus eu ridicandu-ma si tragandu-mi rochia cu ajutorul lui.

Drumul spre casa a fost foarte tacut.Cand am ajuns in fata usii,m-a sarutat usor,soptind cu durere in voce…

-Sa nu faci nici o prostie Bella.Ne vedem maine.

Apoi s-a intors si a plecat.

Fara sa-mi dau seama de ce,am simtit un junghi de durere vazandu-l plecand.

Am urcat obosita scarile,am intrat in camera mea si m-am prebusit pe pat cu un oftat.

De ce am permis sa se intample asta?De ce am simtit ca zbor cand m-a atins?De ce?De ce?De ce?

Un singur raspuns era la toate intrebarile mele.

M-am indragostit irevocabil si neconditionat de el.