Capitolul 11

Bella pov.

Cand am ajuns la Edward acasa,m-am felicitat ca am acceptat invitatia la cina.Carlisle si Esme ne asteptau zambitori in prag.

Era un inceput bun.Speram insa,sa nu fie zambitori doar pe deasupra,iar pe dedesubt sa-mi comploteze moartea,crezand ca le iau mult iubitul fiu.

-Buna seara Carlisle,Esme…Am spus eu cu obrajii rosii.Ma simteam ca o intrusa,stiind ca totul nu e decat o mascarada.

-Buna Bella.Incantat  sa te cunosc,in sfarsit.Spuse Carlisle,luandu-mi mana si sarutand-o delicat.

Daca pana acum obrajii mei erau doar rosii,acum sigur luasera foc.Ma uram.El era asa de dragut cu mine,iar eu nu eram decat o mincinoasa.

Se pare ca sunt buni pana in fundul sufletului,nu se citea nici macar o urma de ura in privirea lui Carlisle,iar in cea a lui Esme,nu puteam vedea nimic.Era incetosata de emotie. 

-Edward,mi-ai adus o fiica…Bella…Spuse Esme cu lacrimi in ochi,strangandu-ma in brate.

Ahhh!!!Se putea mai rau de atat??Saraca,era asa de emotionata ca-si intalneste nora…Oare cum o sa reactioneze cand o sa afle adevarul?O sa ma urasca?

In momentul asta imi doream sa nu fie doar un joc prostesc din orgoliu.Nu vroiam sa ii mint,cu atat mai putin sa-i ranesc.Iar ma uram.

-Si,Bella,spune-ne mai multe despre tine.Zise Esme curioasa,indreptandu-ma spre imensa canapea alba din living.

-Pai…cu ce sa incep?Zic eu asezandu-ma usor.

-Poate cu inceputul?Sugera Edward,spargand tacerea de gheata in care era scufundat de cand venisem.

-Pai…numele meu intreg e Isabella Marie Swan.Locuiesc cu tata,mama vitrega si cei doi frati rezultati din casatoria lor…

Le-am povestit toata viata mea.Acum ma cunosteau mai bine decat toata lumea,cu exceptia familiei si prietenelor mele.Ma simteam foarte bine cu ei toti.

-Bella…ai uitat sa le zici cum v-ati cunoscut tu si Edward.Spuse Emmet ranjind.

Ahhh!Lovitura sub centura!

-Sunt sigura ca v-a povestit Edward.Am spus eu privind spre Carlisle si Esme.

-Da,dar poate ar vrea sa stie si varianta ta.Continua Jasper ideea lui Emmet.

Si ii crezusem draguti?In momentul asta imi venea sa le dau cu ceva in cap.

-Nu e nevoie Bella.Nu conteaza,noi suntem foarte fericiti ca esti de-a noastra acum.Spuse Esme salvandu-ma de rusine.Probabil isi daduse seama ca imi venea sa intru sub pernele canapelei de jena.

-Ar cam fi timpul sa luam cina,de acord?Spuse Carlisle.

Am incuviintat cu totii si ne-am indreptat spre enorma masa care trona in mijlocul salii in care mancau ei de obicei.Era plina cu bunatati,nici nu stiam de unde sa aleg.

M-am hotarat asupra unui Biftec cu salata.Ca prin minune Edward alesese acelasi lucru.Fapt care ii starni un val de amuzament lui Emmet.

-Se pare ca porumbeii ciugulesc acelasi fel de mancare!

-Mai taci!Sari Edward cu gura.

Asa de mult ma ura?Nu suporta nici gandul ca mancam acelasi fel de mancare?Ce copil!

-Pofta buna tuturor!Spuse Carlisle.

Am raspuns fiecare in parte si apoi ne-am indreptat atentia spre mancarea din farfuriile noastre.

Restul mesei a decurs in liniste,pana cand,spre sfarsit,Esme,ridica paharul cu vin si spuse.

-Pentru Edward si viitoarea lui sotie Bella!Sa fiti cei mai fericiti si sa ne daruiti multi nepoti!

Sotie!Copii!Sotia lui Edward!Copii lui Edward!Ia-ma Doamne!Ia-ma acum!Trasneste-ma,fa ceva!Numai sa dispar de aici!

Dar de unde atata noroc?Esme dadu lovitura de gratie.

-Si presupun ca inelul o sa fie cu diamant,nu?Inelul bunicii avea o asemenea piatra.Ar fi o optiune?

-Nu stiu Esme,e decizia Bellei.Poate vrea unul nou.Spuse Edward cu privirea spre mine.

El parea ciudat de abatut!Ce avea?Era doar de fatada,nu trebuia sa puna la suflet.Nu ca ar avea asa ceva.

Cu o satisfactie sadica am hotarat sa-i prelungesc chinul,adaugand.

-Nu…e perfect asa.As fi onorata sa port inelul bunicii tale.

Oricum ar arata el.Habar n-aveam.Speram totusi sa nu aiba o bordura in loc de piatra.Uram sa port inele mari.Chiar daca nu aveam sa-l port decat o zi,speram sa fie unul finut.

-Atunci asa sa fie.A spus Edward disparand pentru o clipa,ca mai apoi sa apara cu o cutiuta din catifea mov,din care a scos cel mai frumos inel vazut de mine vreodata.

Era din aur,in varful lui trona un diamant imens,foarte rar,de culoare rosie in forma de inimioara.Intr-un colt al inimioarei,era o alta inimioara mai mica,batuta cu diamante albe.

Nu vazusem diamante rosii decat la televizor si erau foarte rare si scumpe de parca faceau parte din bijuteriile coroanei.

Ce naiba?Faceau glume pe seama mea?Inelul asta valora mai mult decat toata casa mea si ei vroiau sa mi-l puna pe deget?Mie,care eram atat de neatenta,incat eram in stare sa fac praf si cea mai dura piatra din lume la cea mai mica atingere???Erau dusi cu totii?

-Bella…Spuse Edward moale.Acum e oficial,ar trebui sa facem asta cum cere traditia.Dupa ce sopti cuvintele se aseza in genunchi langa mine si spuse cinci cuvinte care m-au facut sa plang instantaneu.Vrei sa fii sotia mea?

La asta nu ma asteptam.Chiar deloc!Stateam si plangeam ca o aiurita in timp ce el se uita la mine curios,asteptand raspunsul.

-D…da,vreau.Am spus pe cel mai emotionat ton pe care il folosisem vreodata.Imi strecura pe deget inelul,care ca prin minune,se potrivea perfect.Parea facut pentru mine.Piatra rosie se vedea superb pe mana mea alba.

E oficial!Sunt cea mai mare idioata!E doar prefacatorie pura,de ce plang emotionata pana in suflet?Simplu.Ma ceruse in casatorie exact cum visam eu de mica.

-Ohh,Edward…nu-ti saruti sotia?Sopti Esme,stergandu-si o lacrima.

-Sigur…

In momentul acela simteam cum mi se ridica parul de pe ceafa.Nu ma astepta nimic bun.Edward s-a aplecat usor spre mine cu o privire ucigatoare.

Era bine ca statea cu spatele la ceilalti.Privirea lui nu ar fi trecut neobservata.Numai eu puteam sa-i vad fata,iar aceasta se apleca usor spre mine.

Mi-a zdrobit buzele intr-un sarut furios care imi trimitea fiori de gheata pe spate si ma facea sa tremur.

Cu toate astea,eu deja incepeam sa ma hiperventilez.Dar nu am apucat sa ma bucur de senzatie,deoarece inainte sa se retraga,Edward imi sopti langa gura cu o voce joasa si inghetata,sa il aud doar eu.

-Nu stiu ce joc faci,dar nu o sa-ti mearga!

Nu am apucat sa raspund,deoarece se indepartase rapid.Insa,sub nici o forma nu aveam de gand sa las lucrurile asa.